Balada « Miorita », are un caracter liric, mai mult decat toate celelalte balade populara romanesti. Spre deosebire de literaturile altor popoare, in literatura rommana, atat in cea culta cat si in ceapopulara, episodul versificat de mari proportii, s-a dezvoltat mai putin. In cazul de fata, lirismul se datoreaza insa in primul rand temei abordate si caracterului ei simbolic, balada putand avea laorigine un bocet popular. Aproape toate variantele ardelenesti ale Mioritei », sant niste bocete vorbind de jalea mamei sau a iubitei la moartea unui tanar cioban. Metaforismul este, oricum, celobisnuit in respectiva specie folclorica: plangerea oilor, moartea vazuta ca o nunta [fiind vorba de un tanar], dorinta ingroparii in apropierea stanii etc. Cum bocetul ca si balada, se canta ori se recitain imprejurari anume, amandoua aceste specii folclorice au un pronuntat caracter dramatic.

Cateva observatii privitoare la structura baladei se impun. O prima secventa prezinta cadrul, adicascena unde urmeaza sa se petreaca « actiunea ». Acesta este plaiul romanesc specific, « gura de rai », care poate fi o imagine sintetica a naturii dar, totodata si un peisaj cvasifantastic, unde urmeaza saaiuba loc intamplari neobisnuite. Trebuie mentionata vraja recitativului, rostogolirea molcomita a versurilor, incantatia poetica rezultata din slefuirea multiseculara a verbului:

Pe-o gur? derai,/Iat? vin în cale,/Se cobor la vale//Trei turme de miei,/Cu trei ciob?nei./Unu-i moldovan,/Unu-i ungurean/ ?i unu-i vrâncean./Iar cel ungurean/?i cu cel vrâncean.

Apoi atentia este mutata asupracelor trei ciobani, a imprejurarii ca doi dintre ei se sfatuiesc sa-l omoare pe cel de-al treilea, mobilul fiind rapirea averii ce consta in « oi mai multe,/ Mandre si cornute,/ Si cai invatati,/ Sicaini mai barbati! ». Totul [cel putin in varianta ramasa clasica prin culegerea lui Alecsandri] este prezentat repede, expeditiv, propozitiile sant introduse prin cate un « Iar » sau « Mari » si conduse de…